În timpul excursiei Duke of Edinburgh, am luat parte la o drumeție incitantă de 8 ore, urmând un traseu întortocheat prin Pădurea Făget. La începutul drumeției, grupul nostru s-a împărțit în două echipe mai mici. Fiecare a mers pe o cărare separată și, ulterior, ne-am reunit de-a lungul traseului.

La început, drumeția a fost plăcută, dar puțin abruptă. După aproximativ o oră, ne-am oprit într-un luminiș din care se vedea marginea unui oraș din apropierea Clujului. Am făcut cu toții o pauză de băut apă de zece minute lângă un copac căzut. Apoi, am continuat și ne-am intersectat întâmplător cu un grup de cercetași, care își vedeau și ei de drum prin pădure. După încă aproximativ o oră, ne-am oprit din nou pentru o pauză de apă și pentru gustare, terenul devenind vizibil mai abrupt pe potecile sale ascendente. Între timp, am descoperit căsuțe de lilieci în copaci și un panou informativ, care descria liliecii care trăiesc în pădure, împreună cu alte păsări. Totodată, Mr Tudor s-a împrietenit cu un gândac, care ni s-a alăturat pentru o porțiune din drumeție, dar, din păcate, s-a pierdut pe drum. După aceea, am continuat pe ultima porțiune până la mijlocul drumului pentru a ne întâlni cu ceilalți, unde am plănuit să ne răsfățăm cu toții cu câte un hotdog. Cu toate acestea, înainte de prânzul delicios, a trebuit să revenim pe traseu, după ce ne-am abătut, din greșeală, de la acesta, fiind pierduți pentru câteva minute.

Cu puțină bătaie de cap, am traversat un pârâu și, astfel, câțiva pantofi noroioși mai târziu, ne-am întâlnit cu succes cu celălalt grup. Imediat, ne-am confruntat cu o altă mică dilemă: nu știam de unde să facem rost de apă pentru a găti hotdogii, așa că toată lumea a trebuit să doneze puțin din apa rămasă pentru a putea găti cârnații. Din fericire, totul s-a încheiat cu bine și, după o masă copioasă și discuții prietenoase, am făcut câteva poze de grup. Totuși, ploaia a început și a trebuit să ne scoatem hainele de ploaie. Unii nu și le împachetaseră, dar, din fericire, profesorii însoțitori au avut câteva la îndemână. După aceea, ne-am împărțit din nou, făcând schimb de trasee.

Având în vedere aversele, traseele au devenit foarte alunecoase și aproape că s-au întâmplat câteva accidente. Din fericire, nimeni nu a fost rănit, iar, mai târziu, a trebuit să traversăm un pârâu. Deși exista un copac peste care puteam să trecem, puțini l-au înfruntat, cei mai mulți preferând să pășească peste stânci sau, pur și simplu, să meargă prin apă. Până atunci, din fericire, ploaia a încetat. Apoi am dat peste un loc, unde ne-am putut umple sticlele cu apă, pentru a rămâne hidratați în ultimele etape ale drumeției.Timp de o oră rămasă din traseu a trebuit să mergem pe o potecă cu adevărat plină de noroi, care ne-a murdărit bocancii, lucru pe care l-am găsit cu toții amuzant. Încercând să ne curățăm pantofii pe iarba din jur, ne-am așezat și am meditat asupra drumeției noastre, odihnindu-ne puțin înainte de a merge mai departe. În cele din urmă, ne-am întors la punctul de plecare, unde ne-am despărțit de ceilalți și am pornit spre casele noastre, după o drumeție lungă, dar satisfăcătoare.

(Elizabeth Year 10)